Evanghelia dupa mine. Fragment

DSC_0067.NEFIntr-o zi n-am sa te mai iubesc. Si atunci muntii se vor apropia, caci sanii tai vor fi fost acoperiti de iarba iar atingerea iti va fi stearsa de vant. Urme de praf vor ramane pe gene. Degetele iti vor fi inclestate, inca, in parul meu, si voi incerca sa-ti dau suflu. Printre vene imi vor curge amintiri blande si revoltele in care strangeam la piept lacrimile-ti ca sa ti le sorb. Pe atunci, ghimpii imi vor fi intrat deja intre coastele din care ai fost faurita iar norii, mirati, se vor ciocni in armonii sinistre. -M-ai iubit. - Da. - Si acum, de ce...? Nu voi putea raspunde. Un fir de sange mi se va scurge printre buzele strapunse de gandurile tale iar in jurul nostru va fi, din nou, prima zi. Ca atunci, cand te-am zarit printre bratele ridicate. Cand te-am vazut, neimblanzita, in bratele care implorau si pe care le negai. Am sa stiu, atunci, ca noi nu am existat. Abia de atunci vom incepe. Vom rodi impreuna. Si altii ne vor canta iubirea, vor crede in noi, o sa fim semintele de inceput.
SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu