Scrisori in palma. Bucati de fericire

E aia cand vii la mine si ramai peste noapte stiind - amandoi - ca nu ne pasa prea tare. Ca suntem un fel de utilitare, ai zis o data "manta de vreme rea", eu am zis "nu e rea, a venit primavara", si, fir-ar, ne e bine daca nu gandim. Cand suntem acolo, ne facem mici unul in bratele celuilalt - tu esti mica, oricum - incepem sa ne uitam la un film pe care eu l-am vazut de zece ori si la care vreau sa te uiti ca sa PRICEPI; si, deh, nu reusim sa ne uitam prea mult - mai mult tu nu reusesti, te intorci catre mine sa ma simti, vrei sa-mi spui ca ma iubesti dar gandesti ca te expui. Stiu ca te expui, stiu ca stii ca nu-mi pasa sau ca-mi pasa numai "aici si acum", Stiu ca ma iubesti sau ceva de genul asta, un fel de asociere a trairii cu proiectia-ideal dupa care alergi, te fac sa o spui si apoi mi te darui, sau te iau, nu conteaza. Pricepi ca nu esti pentru unul ca mine, mi-ai si zis (nu ai fi prima) ca nu pot fi al unei singure femei. Si ce daca, stim amandoi ca suntem masochisti si ne e bine in momentele alea, in acele nopti, apoi dimineata totul revine la zero. Chiar zero Kelvin. Te revolti si nu poti fara mine iar eu m-am obisnuit cu tine, pana cand o sa punem amandoi punct. Sau nu. Pana atunci, niciunul dintre noi nu va sti cand si daca o sa se termine. Asa ca nu gandi. Simte. Momentele alea, mici, de "acum si aici", sunt fericirea. Hai pa. Nu-ti mai explic. O sa-ti mai arat, doar. Cate putin, ca sa nu te sperii.
SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu