Plecarea

Doua zile fara ea. Doua zile in care am inconjurat lumea o data plus opt sute de kilometri. Borna arata Belmont-sur-Lausanne 14 KM. Frigul mi-a patruns in oase, ultimii kilometri i-am facut pe jos. Trebuia sa mor, de data asta, asa ca masina era undeva in flacari intr-o rapa langa Trois Chasseurs. Trei vanatori, asa fusesem si noi, pana Erika a fost “retrasa” de Nemzetbiztonsági Szakszolgálat , serviciul maghiar. Dar Elvetia nu e destinatia mea. Undeva in Lichtenstein este omul care imi poate spune ce s-a intamplat cu tatal ei. Ea care a devenit fara sa vrea, EA. La Thuringen o sa aflu raspunsul. Cel mai probabil a fost si el “retras” imediat dupa nasterea ei. Nici ea nu stia ca nu este de la noi, ca ai ei venisera in Romania dupa 1984. Eu stiam doar pentru ca era altlfel si o recrutasem. Initial nu am vrut, si cu atat mai mult nu am vrut sa ajunga in acelasi departament. Trebuia, la inceput, sa lucreze la vedere, in relatia dintre noi si minister.

- Nu e buna pentru asta, e timida si o sa vrea prea multi sa o aiba. Stii cum sunt politrucii astia

- Cu atat mai bine, o s-o folosim la greu, aflam ce ne trebuie diresct din patul lor – mi-a zis Ireal. Ii spuneam Ireal, intre noi, in gluma, pentru ca in misiunea din Malta proiectase 21 de oameni, noaptea, in padure, prin ce metoda el stie, iar ceilalti au crezut ca sunt sub asediu.

II place sa fie copila si sa se alinte, iar mie imi place s-o alint si sa o mangai pe suflet de cate ori am ocazia. In ultimii ani am facut drumuri intre Bucuresti si Manilla de nu mai stiu unde mi-e de fapt casa. Acolo, stau la Donna, mica, draguta ca toate filipinezele; turismul sexual e in floare, scopurile mele nu pot fi banuite. E atat de calda pe dinauntru incat uneori uit ca poate ucide cu mainile goale.

Mi-am adus aminte ca e frig. Cumplit. Cravata mi-a ajuns garou pentru bratul drept, dar pot trage la fel de bine cu ambele maini. Pe langa mine trec parca mai putine masini, brusc, de parca cineva ar fi… Au facut baraj deja, nenorocitii. Sa ma caute, le-o trag ca data trecuta.

Am purtata barba mai mult de cincisprezece ani, dar acum am fata ca un fund de bebelus. Am fata ca un fund. Asta inseamna ca daca iau pumni in mecla, de fapt ma bate la fund – si incep sa rad de unul singur, lasandu-ma in stanga pe panta spre rau. Trebuie sa ma incalzesc. Gasesc un palc de arbori si-mi arunc rucsacul. O sa-mi fie perna. M-a pus dracul sa ma imbrac in costum. Asa-mi trebuie! Cuprins de frig si cu ea in minte, adorm, dar inca mai aud fiecare masina care trece pe sus, la mai putin de 150 de metri.

Maine ajung la Thuringen.  Da, Doamne, ca povestea cu tatal ei sa nu fie cum cred eu!

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu