Durere?

La capăt de lume, la capăt de stea, lumina străpunge picatura de diamant din ochiul de azur al femeii uitate de tot şi de toate.Ea singură la marginea Lacului Durerii aşteaptă un semn, îngăduinţă.

Ce a greşit, ce a uitat?

Merită durerea ce i-a fost dată?

Nu…Poate da…

Şi vânt, şi lumină, şi lacrimi… Petale de flori purtate de vânt îi mângâie obrajii. Stele lucesc, lucesc pentru ea, luna s-opreşte, lacrima cade. Durere, durere…

Într-o clipă nimic nu mai e, nici viaţă, nici soare, nici omul din ea.

- Deschide-ţi poarta vieţii ! Deschideţi-o pentru mine. Aş vrea să fiu salcie, să nu mai simt nimic, cu crengi de salcie s-ating apa ce mi-a furat visul, s-ating petalele de minunată floare albă.

O!.. Ascultă-mi chemarea. Ascultă-mi durerea. Ajută-mi sufletul. Fă-mă de piatră.

Ruga cheama Înaltul. Cerul se deschide. Luna dispare. Lacrima împietreşte.

Din fund de lac se ridică tulpină verde – rază de soare – un nufăr. E real şi totuşi magic, cerul şi albul, şi…suflet, durere.

Nu mai simţea, nu mai trăia. Un copac frumos atingea apa mângâind-o, încercând să atingă cu deget de frunză floarea.

Senzaţia durerii pierise, suflet de salcie se stinse şi totuşi durere şi totuşi suflet.

Pe crengi de salcie, când un nou răsărit şi un nou apus stăpâniră zarea, se aşeză o privighetoare ce sânge şi viaţă şi suflet avea pentru ca noi să avem mai mult frumos.

Împărăţia durerii nu începe şi nu se sfârşeşte nicăieri. Încercând s-o biruim prin frumos, noi stropim cu sângele nostru un trandafir alb şi lacrima noastră e rubinul.

Mormântul în care s-a ascuns, iluzia iluziei, ideea că sufletul depinde de formă, că durerea este condamnare, că viaţa-nseamnă fericire, că puţinul e nimic, au dus-o să ceară puterea să plângă.

………………………………………………………………………

O salcie pletoasă înlăcrimată atingea apa mângâind-o, iubind-o şi urând-o. Azurul cerului cerne lumina, ochiul lasă să cadă încă o picătură de diamant.

Trecator indiferent prin viaţă, tu, el sau eu, uităm atunci când ne e bine de o salcie, de lacrima şi sufletul unui om ce plânge

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu