Scrisori in palma. Cred

faith

Cred ca am inceput sa te uit; sa-ti uit atingerile - putine, cum au fost - , sa-ti uit atitudinea razboinica de copila revoltata si mereu in garda. Cred ca am inceput sa iti las mai mult loc - desi ti-ai luat din plin. Cred ca dincolo de declaratiile mele a stat o disperare si o singuratate pe care acum o imbratisez cu drag, caldura, pe care (mi-)o primesc si de care ma bucur - chiar daca este fada, de cele mai multe ori seaca si inca nu-mi vad orizontul, nu-i vad capatul. Cred ca dincolo de semnele pe care (intotdeauna eu primul) ni le dam, sporadic, ramane amintirea frumoasa a ceva neimplinit dar deja nemai-cautat, sunt aproape convins ca nemaidorit. S-ar putea ca ultimele "atingeri" - mereu considerate (nu-i asa?) de tine ca fiind incercari de influentare, sa vina din partea mea. O oglinda sparta; cioburi reflectand lumini si fete ale trecutului - sau ale trecuturilor, ale trecerilor. Asta sunt acum. Ma adun. Cred ca ma adun si am credinta ca reusesc si fara tine sau fara ele - sau fara o "ea". Eh, desigur că-mi trebuie o ea ca sursa de inspirație, de fapt ca element declanșator. Insa nu-mi mai trebuie ca "jumătate" sau drept implinire. Sau cred asta, trebuie sa cred. A început si la mine sa funcționeze "trebuie" - era cazul, nu?

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu