Craciun.

EarthTalkPerfumes- Ti-am spus – incep, luandu-i mana in a mea – te-am cautat la Calcuta dupa ce am aflat ca te-ai intors din Nigeria. Am fost si la El Aaiun, iarasi, atunci. M-am plimbat de…
- Ti-o fi fost dor.
Luminile masinilor de politie ramaneau in spate dupa ce am pornit pe Kedettenweg. Fumul se simtea, inca, iar agitatia era maxima si aici, dar eram in siguranta
- Gata prefacatoria – isi trase mana din a mea si si-a indesat-o in buzunarul vestei izoterme
Ma opresc trecand in fata ei si imi arunca privirea “acum ce mai vrei?”
- Doar nu…
- Ba da. Eva, de trei minute e Craciunul, stii? Din buzunarul stang scot, incet, o bomboana de brad si i-o duc spre buze, zambind. Nu stiam ca o sa te intalnesc, acum chiar nu venisem pentru tine, asa ca…
Isi deschide buzele si o primeste – imi amintesc de jocurile noastre de la inceput – iar degetul meu i-o mangaie pe cea de jos, in retragere.
- Mda, Craciun fericit si tie! spune, bosumflata. Ar fi trebuit sa fiu cu Alex, nu intre daramaturi, iar el…

- Nu-i asa ca-i asa? Mai bine cu mine intre daramaturi decat singura tot acolo. Oricum ai fi mers la spital.
Se smuceste, trece pe langa mine, imi ia mana si ma trage sa mergem mai departe
- Prostule! Nimic cu pricepi! Hai!
Langa biserica Sfintei Familii, pe Kormesserstraße se opreste putin
- Hai sa ascultam – si se aseaza pe jos, pe trotuar, tragandu-mi mana incat ajung si eu langa ea. Ajung in spatele ei si o cuprind cu bratele
- Copila, e frig, nu esti bine, hai acasa.
- Sunt deja pe jos, vrei sa dau si din picioare? spune, zambind rasfatata. Si nu-mi mai spune copila, a fost demult.
- Dar a fost. Ai impresia ca…
- N-am voie sa mai visez. Nu cu tine, pricepi? Fir-ar – isi sterge lacrima gata sa-i cada pe obrazul drept – hai, te duc acasa. Ti-am zis, la sase dispari. Raman cu tine. De data asta e randul meu sa afisez figura de “ce faceeee?”. Se ridica si-mi arunca un pumn de zapada in cap – adunat, “strategic”, pe cand eu incercam sa o incalzesc. Ma scutur si-mi permit sa fiu si eu copil, incep sa alerg dupa ea pana o cuprind si ii lipesc de nas niste zapada apucata in fuga de pe o ramura. Radem trist, amandoi.
- Eh, du-ma acasa…
Dupa cinci minute deschide usa unui imobil vechi si ma trage dupa ea de parca ar trebui sa ne ascundem.
- Am niste vecini de… - alearga pana la etajul doi unde lumina si un miros de scortisoara inunda casa scarilor cand deschide usa. Ti-am zis ca trebuia sa fiu cu Alex, am pregatit mai tot pentru Craciun.
- Dar si eu sunt bun, la o adica, hm? Intru, cu gandurile inapoi in timp, ma las sa cad pe canapeaua din hol si aud sunete de pahare din bucatarie. Capul ei – mai mult parul in blond-alb – se iveste de dupa usa:
- Rosu sau alb? Inghit in sec, a amintiri
- Mai, nu-mi fa asa ceva, tu ai zis mai devreme ca…
E deja in fata mea, in genunchi, cu paharul de vin rosu in mana, ii simt sarutul-promisiune-sfarsit in coltul gurii.
- Bea-l. Apoi treci la somn, acolo – imi indica o camera. Mai ai cateva ore. Ah, Mia o sa fie mutata pana dimineata, e bine. Stii tu… nani bun! Intra, facadu-mi cu ochiul, in una dintre celelalte camere si lasa in spate o urma de parfum Mirrhe et Delires de la Guerlain. Inca il mai foloseste? Uf…
SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu