Mai cred in povesti. Inca

orionSa crezi in povesti! Inca. Ia-i mana - atinsa intai ca din intamplare, cu timp in urma - si spune-i "du-ma sa-mi arati stelele; numara-mi vise". Lasa-l sa-ti cuprinda umerii si sa te duca pe camp unde, intinsi, iti va spune povesti. “Uite, acolo, in drepta, este Racul. Acolo esti tu. Vezi? In mijloc e Praesepe, cu stele mici, multe, ce lucesc precum ochii tai”. Atunci se va apleca peste tine si, cand vei crede ca buzele lui le vor atinge pe ale tale, iti va sopti "intr-o zi o sa-ti spun povestea noastra" si te va saruta, lin, pe pleoapele inchise. In stanga, langa el, e Leul, din cincisprezece stele si... cu coada ridicata. A ta cum e? Atunci il vrei privi promitator, a "descopera singur", iar mana lui o va cuprinde pe a ta in promisiune de "nu-ti voi face rau, niciodata". Dincolo - iti va arata cu degetul spre stanga - e Lyra. Se spune ca de acolo am venit noi de fapt. Ca intr-o zi am fost trimisi ori alungati pentru ca ne-am permis sa iubim. Tu iubesti?
Privirea ta ii va spune "eu stiu?" iar el, intelegand, va spune "intr-o zi vei sti" si-ti va atinge buzele cu degetul, intr-un sarut-promisiune-neinceputa. Dar mie imi place Orionul, va continua indrumandu-ti privirea in directia opusa, mult spre dreapta. Are mai multe stele dar de aici se vede ca o cruce. Credinta, blonda frumoasa, credinta in iubire, poate, nu aia pe care o stii tu. Steaua aia, Bellatrix, ma inspira - iti va sopti, in ureche, cu vocea gatuita de emotia apropierii gatului tau. "Dar nu o vezi", vei zice. "Nici tu pe mine. La ce zisezi, suflete?" "Stii, acum mult timp" - vei incepe - "a fost ceva care...". "Dar nu mai este" - iti va intrerupe firul povestii - "Acum, suntem noi, aici. Dincolo, e viata ta, a mea, dar a noastra nu exista. Maine, cand voi pleca, dupa ce ne vom trezi imbratisati si fericiti, vei ramane cu stelele. Stii... sunt alte tale. Asa cum ochii tai verzi sunt ai mei, pentru ca m-ai privit a <te recunosc>, prima data. Uite, hai sa-ti arat" - va continua descheindu-ti sandalele - "mergi cu mine si simte, doar simte. Daca mergi mult spre Orion, cand bate vantul, toate celelalte stele dispar si constelatia ramane cu tine, devine a ta". Te va lua de mana si vei merge, desculta, alaturi de el, prin iarba inalta, pana vei simti din nou asfaltul incins sub picioare. "De aici, ma duci tu, te voi urma oriunde", va sopti abandonandu-ti-se.
.....
Dimineata va va prinde imbratisati, vei sti ca ati dormit inlantuiti a "ne apartinem" si, uimita, vei spune "Mi-ai spus o poveste?" "Sunt o poveste. Crezi in povesti, inca?" - iti va raspunde si-ti va saruta, pentru prima data, coltul gurii, apoi va pleca lasandu-te sa visezi la data urmatoare.
SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu