Revedere I : Regasire


Avionul companiei KLM a aterizat la 16:55 in Tenerifie. De la Washington Dulles pana aici, saptesprezece ore si patruzeci si cinci de minute de zbor, via Amsterdam si Madrid. Bleah. Ore in care nu am dormit. 
De obicei cand calatoresc nu pot sa dorm. Nici dupa atatia ani. Trei ore si ceva pauza de zbor in Amsterdam si una si putin in Madrid. Orase in care nu-mi vine sa stau ori sa ies, asa ca am ramas in aeroport de fiecare data. Acum imi vine sa dorm si atat. Nu pot, nu merge, nu tine, trebuie sa dau de contactul meu la Hovima Jardin Caleta. Inca 25 de kilometri. Mergem. Nu m-am simtit niciodata confortabil langa prea multa apa, iar Hovima e la 20 de metri de mare. Macar nu stau pe acolo prea mult; contact realizat si pa. Bun...
Terasa hotelului e ca in unele baruri din centrul Bucurestiului, cu scaune impletite din paie, mese patrate albe si foisoare  culoarea mahonului. Cam deschis, spatiul, pentru gusturile mele, asa ca merg la barul de langa piscina. In 25 de minute ar trebui sa apara contactul meu. Barul, dupa mine, la fel de expus. As fi preferat sa fiu la Conquistador. Ma asez si comand. In engleza. La cati turisti sunt, doar e vorba de Tenerife, sper sa trec semi-observat, ca ne, nu se poate.
Ma uit spre locul unde ar trebui sa apara contactul meu, e o ea, va trebui sa-mi semnalez prezenta, caci eu o stiu, ea nu. Vine doar cu instructiuni, stie, cred numai parola de contact. Pe locul unde ar trebui sa stea Aisling este altcineva. O alta ea. Aisling, hm, vis sau viziune, in irlandeza veche… Primul gand cand am auzit numele celei cu, care trebuia sa ma intalnesc, m-a dus in urma cu zece ani, pe cand alintam cu “vis” o alta… viziune. Mda, trebuie sa astept, sper sa plece individa care-i acum pe locul ala, la naiba, doar asa ceva nu poate sa compromita intalnirea. O alta ea. Oops? Pai? Nu alta ea, EA. Ce cauta aici? Ultima data ne-am vazut chiar in urma cu zece ani, de ziua ei – m-a dus cu masina in Ungaria, la Szeged, am mancat acolo apoi a plecat cu lacrimi in ochi. Da, ce cauta aici? Daca nu pleaca, e rau, acolo ar trebui sa apara Aisling; daca ma vede, e mai rau, nu am timp de cineva acum iar de ea, nici chef. Plecarea ei m-a durut. Poate, ca nu am dat niciun semn apoi, a durut-o. Dar au trecut zece ani, timpul le vindeca, spun unii. Eu nu cred. Oare ea crede?
Ceasul imi arata cinci minute pana la intalnire iar Eva este inca acolo. Si nu singura. Cu un individ… Ma enerveaza. Da, ma enerveaza. Parca as fi, cumva, gelos, nu trebuie, dupa zece ani, nu? Ma enerveaza ca tipul se cearta cu ea, EA cea pe care o iubeam si pe care o protejam in alta viata. Trei minute. Fir-ar! Ma uit in jur aparent relaxat, poate o vad. Nu e nicaieri. Iar Eva si ala fac… ca toate alea, unde ar trebui sa fiu eu. Mda, par un cuplu care e pe cale sa se desparta. Cumva, ma bucur. Nu am voie, nu sunt aici pentru asta. Nu am voie pentru ca nu mai sunt in viata ei, nicicum.
Trebuie sa scap de ei de acolo. Sau sa-i trag un semnal de alarma lui Aisling. Dar cum sa scap tocmai de Eva? Ce NAIBA cauta aici? “Excuse me, do you happen to have a map of the surrounding area?” Plusez, desi vad niste ochi mari care, clar, ma recunosc, si iritarea individului. “How about a walk in the moonlight, later, to show me arround?” si zambesc frumos catre Eva. Politicos, distant, un turist interesat de imprejurimi, fara sa dau vreun semn ca o am recunoscut-o. Individul e in picioare – deja era in picioare in timp ce se certau – si se uita la mine de parca ar vrea sa inceapa un scandal si cu mine. Discret, las sa se vada o legitimatie a Brigazii Locale de Politie Judiciara a Corpului National de Politie din Tenerife si o lasa moale. Fuck off, ii arunca, tranteste un pahar de pamant si pleaca nervos. Mai bine asa, decat sa fac ceva aici. Stiu unsprezece moduri de a ucide pe cineva cu o agrafa de par, as fi avut la dispozitie sticle si pahare aici, mi-ar fi fost usor. Eva se uita la mine ca la o fantoma – doar nu ne-am vazut zece ani; nu ca eu m-as uita altfel, dar trebuie sa o misc de aici. Cumva, prind cu coada ochiului un tremurat al manii aproape inclestata pe pahar ca pe o arma. Isi musca buza, abia perceptibil; cum o fac sa plece?
- I’d love to show you around and maybe get some pictures in the night. Oops? Nu, nu se poate, Eva se ocupa cu… de fapt, mai stiu cu ce, de atat timp?
- Ori esti tu aceea, ori nu-s asta eu, spun, intrigat de situatie si de un “nu-i corect” care ma sacaie de cateva secunde.
- A trecut ceva timp, nu? Spune, ca si cum ar fi trecut doua zile. Ma enerveaza partea asta distanta a ei, mereu m-a enervat si m-a destabilizat. Nu vorbim aici despre misiune, continua. Hai. Se ridica si o ia inainte, brusc, poruncitor, ca si cum eu as fi omul de legatura si ea agent. Mergem sus si-ti dau detaliile.
Merg in spatele ei ca in vis, misiunea s-a dus naibii undeva adanc in creier. E mai subtire decat o stiam. Grji sau grija de ea? Ii privesc rochia aproape mulata – cu siguranta de la caldura, nu e genul ei sa fie altfel decat decenta – si ma trezesc gandind cum as, daca as, ce-as mai; la fel de ne-specific mie. Paseste in lift si-mi intinde o mana “credeai ca te musc daca nu ai mai vrut sa stii de mine?” zambind imbietor si distant in acelasi timp – numai ei ii reuseste asa ceva cu adevarat, din cate am cunoscut. Ii intind si eu mana, mai mult simbolic, usile liflului gliseaza si ma trezesc impins in usile inchise, brutal; e lipita de mine si-mi musca buzele aproape pana la sange, imi dirijeaza mana catre sanii ei – nu poarta nimic dedesubt? Chiar ca nu e cum o stiam… - si aud, soptit, in timp ce ma feresc sa nu-mi lase urme pe gat: iubeste-ma. Fa sex cu mine cum nu am facut niciunul pana acum. Ding! Usile liftului se deschid si parca ma trezesc, ca din vis. Fuge catre camera, zglobie, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, vesela dar rosie precum fetita pe care o cunoscusem in urma cu mult si pe care nu credeam ca o voi vedea vreodata femeie. 

Raspunsul la provocare, aici

VA URMA
SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu