Manifest (vechi)

Ce nu-mi place. Strada Trivale pentru ca pe acolo am fost cu tine, pe acolo am facut acele fotografii care speram sa fie inceputul unui album superb. Fetele si femeile "de orice culoare" pentru ca esti femeie si mi-ai furat ce mi-ai dat cu ceea ce parea generozitate. Mobilele cu clapeta pentru ca le are orice curva care nu merita, iar tie iti placeau asa de mult. Patul meu pentru ca de fiecare data cand ajungeai la mine, te bagai repede in el, pentru ca acolo te-am iubit si urat, te-am rasfatat si am vrut sa-ti intru in suflet - care? - si nu am reusit. Balconul pentru ca am facut dragoste cu tine acolo - probabil eu am facut dragoste, tu sex - si pentru ca nu ai venit niciodata sa vezi Carul Mare din el, dupa ce ti-am spus cat de frumos se vede. Da, si Carul Mare. Data ASTA de 13 pentru ca sarbatoream implinirea iar acum nu mai am ce. Copacii din Trivale pentru ca ti-am facut poze acolo iar daca i-as atinge sunt sigur ca te-as simti lipita de ei, calda si frumoasa. Pe mine pentru ca inca nu ma pot desprinde cu totul de tine, si pe tine pentru ca te-ai desprins de mine, m-ai inlaturat inca dinainte de a pleca de aici. Zilele astea mai mici, cu mai putin lumina pentru ca ma fac sa ma gandesc "acum ceva timp la ora asta abia plecam spre ea sa o vad". Ursuletul acela mic si galben pentru ca glumeam amandoi pe seama lui iar acum sta si se uita ca si cum de langa mine lipseste cineva, si asa este. Din nou pe mine pentru ca ieri mi-am spus ca este ultima zi in care ma mai gandesc la tine iar acum iti scriu fara sa stiu daca am de gand sa-ti trimit vreodata asta. Norii care mai demult nu ma lasau sa vin sa te vad si ma faceau sa pierd din si-asa putinul timp cu tine si care acum plang impreuna cu mine. Un stupid mp3 player pentru ca de fiecare data cand plec spre oras, pe jos, ma face sa ma simt exact ca atunci cand plecam spre tine, insa acum stiu ca nu mai am spre ce ma duce, aproape imi vine sa ma intorc de fiecare data; sa ma intorc in locul asta atat de impregnat de tine. Orice masina care opreste in fata blocului pentru ca gandesc, inca, si ma simt, ca si cum ar urma sa cobori din ea si sa-mi apari la usa, asa insuportabil de frumoasa si de rasfatata, si sa-mi spui "fiintica". Gropitele - pe care oricum nu credeam ca le am - pe care acum le vad si parca se "astupa". Pozele noastre, pentru ca sunt atat de bine realizate ("thank you, thank you, you're far too kind"), si in una dintre ele te uiti inapoi ca si cum deja imi spuneai "pa" - de tot; o faceai de mult timp, de fapt. Taxiurile, pentru ca cine stie in cate dintre cele cu care merg eu acum te-ai urcat si ai atins interiorul, iar cand sunt acolo as putea sa mangai ceva ce ai atins, privit. Trenurile, pentru ca unul te-a luat de langa mine de tot. Orasul acela mare si stupid, aglomerat, insuportabil, pentru ca te-a atras cu iluzii mai puternice decat cele pe care ti le-ai creat langa mine. Tramvaiul 61, de acolo - stiu eu de ce. Internetul. Pe mine nu ma plac, pentru ca nu mai stiu ce e aia afectiune, dor, atasament, pentru ca mainile astea nu vor mai sustine niciodata pe cineva, sa mangaie in acel fel stiut de noi nu mai vor, pentru ca uit putin cate putin din trecut si simt totul de parca ar fi fost undeva, intr-un vis, insa nu-mi mai pot aduce aminte anumite lucruri. Melodia despre al carei videoclip imi spuneai ca-ti place pentru ca pare ca o aduce (pe unul dintre personaje) undeva fara sa simta si o ia inapoi ca pe ceva care simte, cald - pentru ca am dat gres grezand ca te pot faca sa sitmi ceva, orice, in afara urei pentru oameni pe care o aveai in tine dintotdeauna. Aparatul de fotografiat care acum ma ajuta, pentru ca nu ti-am facut acel pictorial "de toamna" despre care vorbeam.

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu