Astept primul fulg…

2233792480_a686555869_tSunt in acelasi bar-terasa in care am intalnit-o, in care a avut chef sa ma intalneasca “intamplator” in urma cu un an. Ma intorsesem de la Szeged si nu am vrut sa ajung direct acasa – pana la urma “acasa” era in orice loc, nu ma tinea nimic legat undeva. Ca de obicei, cu laptopul si camera pe masa, cafea si o scrumiera deja plina dar gandurile undeva in urma, cu vreo doi ani. Cand cea care urma sa-mi devina sotie m-a informat printr-un mesaj pe telefon ca s-a terminat totul – nu putea sa se termine totul, sfarsitul lumii nu a venit, sau nu a ajuns la Budapesta, mai stii? Era frig, si parca incepuse sa ninga, doar putin. Atunci am vazut-o, un fel de ceva-cu-pretentii-de-artist care tragea cadre peste cadre, “fara numar”, dom’le, cu tot ce prindea sau ce i se parea, evident, “interesant”. Cand a inceput sa ninga s-a oprit un moment si a zambit a fericire. La ce dracu’ oi fi asa fericita, piti – o catalogasem deja – cand n-o sa poti iesi din casa de frig si ca deszapezirea nu e facuta, o sa injuri. Mi-am intors privirea de la ea si m-am luat sa citesc un editorial al cuiva care se credea atotstiutor si, cred, pricipal formator de opinie al tarii. Bleah. A reinceput sa faca poze apropiindu-se de terasa si de masa mea. Chiar a tras 2-3 cadre in directia mea

- Domnita – mno, sa vad acum cum isi inghite entuziasmul! – nu sunt pe domeniul public, sterge te rog fotografiile cu mine!

S-a uitat mirata catre mine, a “cine e asta si cum isi permite”, apoi si-a inghitit ce era pe cale sa spuna, strangandu-si buzele intr-un botic amuzant de “nu-mi convine”.

- Mda, cam aveti dreptate, scuze…

- Stiu ca am. De obicei am. Daca tot mi-ai violat intimitatea – in mintea mea se nastea un… ras nestapanit, aproape exotic, dar am inceput prin intimidare, raman asa – macar nu-mi vorbi cu “dumneavoastra”.

- Bine… le sterg… am vazut ca esti cu… - privirea ii cade pa camera mea si incerca sa scoata ceva inteligent – Nikon, D80, scrie pe el, haide, pronunta. DSLR, pentru tine, deselere, haide, d…

- Nu sunt cu, sunt fara, adica singur acum aici – si nu numai, dar asta nu e treaba ta.

- Am primit asta, inca nu prea ma descurc, cu el, ma ajuti putin? Cum mama dracului sa nu se descurce cu o “sapuniera”?

Mi-am aprins o tigara si a strambat din nas, mai mult a cearta - de parca ar avea dreptul - decat ca nu-I place. Am tras un fum lung, sa-mi ajunga, si am stins-o aproape aruncata, in restul de cafea. Imi bag camera in geanta si dau sa ma ridic, nu-mi plac necunoscutii cu pretentii de neajutorati care arunca pretexte sa intre in vorba cu mine.

- De unde esti?

- Din zona. Relativ. Din orice zona. Sunt cu EPA

- Epa…?

- European Press Photo Agency, mda, EPA, nu epa, accentuez si descriu prin aer un fel de arc, care vrea sa spuna “cu litere mari”. Agentia. Intai am fost cu Reuters, nu ma dau artist, prind senzatiile altora si trimit mai departe. De obicei, suferinta.

Dupa Kosovo abia prinsesem gustul, am vrut sa ajung in Irak insa singurul care a obtinut acreditare a fost fiul unui general, in perioada aia m-am invartit degeaba prin tara – una dintre perioadele in care am vrut sa uit de tot, chiar si de mine. Apoi, Afganistan. De doua ori cate patru luni, mi-a ajuns. Am ramas de vorba vreo doua ore, timp in care mi-am schimbat parerea despre ea si parerile cu ea; discutii undeva intre “ajuta-ma” si flirt. Nimic interesant sau interesant pentru mine. Daca vreau liber, sunt liber si punct, nu-mi supraincarc neuronii. La final mi-a dat o adresa de e-mail si adresa, spunea, a blogului ei – sigur le retin, mdeah, bine, hai pa.

Doar ca le-am retinut. Iar acum, dupa un an, exact un an astazi, stau in acelasi loc. Astept sa cada primul fulg de nea, pentru ca ii place ei. Desi urasc iarna. Doar ca odata cu primul fulg nu ii mai vad zambetul fericit, i-l cladesc in minte, sunt doar in trecere – mereu, sunt doar in trecere, peste tot. Poate o voi vedea data viitoare. In una dintre datile viitoare. De cand e in mine, mi-e bine. Doar bine.

Foto: Sara Bjork – sub licenta atribuire Crative Commons

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu