Fa-ma sa nu te uit

Arunca-mi acele piviri. Iubeste-ma fara sa stiu. Atinge-ma cu ploaia si da-mi semnele de bine prin vant. Imparte-ma, generoasa, cu visele altora si fa-ma doar al tau, geloasa, cu sufletul in chingi. Spune-mi “acum o sa” si apoi fugi, dispari, fa-ma sa jinduiesc dupa “poate”. Lasa-mi indicii in frunze pentru a te gasi si taie-mi sperantele la primul rau care imi va intrerupe calea. Aseaza-mi fruntea pe un pamant rece in asteptarea diminetii cand voi visa ca te gasesc si mangaie-mi tampla cu sarut de zapada. Fii mereu departe si tot timpul in mine. Spune-mi “nu pot” – voi intelege “nu vreau” – apoi arunca-mi zambetul de promisiune. Lasa-ma in vant inghetat apoi impaca-ma, langa soba, toarce-mi in brate si prefa-te in fum inainte sa ma trezesc. Spune-mi ca ochii tau nu sunt tristi si ca aproape-mangaierea ezitanta nu a existat, ca “multumesc” nu inseamna “as vrea”. Scrie-ma. Pune-ma in randuri dureroase si neterminate. Arata-mi ca am fost altcineva, altul, atat de la fel incat imi recunosti mersul. Iar cand mangaierea zidurilor orasului tau imi va lasa pe degete singura urma a luptei, imi voi aminti.

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu