Razboiul continua in Arges

In decembrie 1989 am suferit un soc. A inceput cand o vecina la care stateam cat mama mea era la serviciu m-a luat in brate, fericita, si a spus “l-au prins pe dictator”, la anuntul ca Ceausescu a fost prins. Pe atunci eram comandant de detasament de pionieri si, mai mult decat atat, eram indoctrinat, credeam in ceea ce spunea iubitul conducator si in ideologia comunista – in masura in care puteam sa o percep ca ideologie. Apoi, am urmarit procesul celui care pentru mine da, era conducator iubit, si, chiar asa, fiind mic, mi s-a parut regie.

L-am perceput apoi pe Ion Iliescu drept salvatorul natiunii de sub dictatura si eliberatorul maselor de sub “odiosul regim”; din simpla cauza ca totul era atat de nou, incat ma coplesise.

Primele zvonuri care aveau legatura directa cu revolutia, sau ce-o fi fost, in Arges, erau despre aruncarea in aer a Arpechim, pe atunci doar “Petrochimia”, fapt pentru care ai mei m-au dus undeva la tara ca sa fiu mai departe de eventualul dezastru. Crescand oarecum fortat, in noua… democratie, in care “tovarasa” se transformase in “doamna”, spre nedumerirea multora dintre elevi, am inceput sa vad ce se intampla prin oras si judet, sa vad ca busc oamenii incepusera sa-l injure pe “eliberator”, sa fie nemultumiti, poate mai nemultumiti decat inainte.

Asa, mic de ani si implicit neafiliat politic, FSN mi se parea “clubul” celor suficient de priceputi sa scape tara de greutatile anterioare si sa ofere poporului cele necesare. Cu toate ca vedeam, in jurul meu, mai multi oameni nefericiti decat inainte. Nefericirea lor era acum legata de hrana si intretinere, pe cand inainte fusese legata de lipsa libertatii, ca nu aveau cate ceva (dar aveau cu ce sa cumpere acel ceva daca ar fi existat).

Pana la urma, FSN-PDSR-PSD mi s-a parut cuibul de vipere care a inceput sa fure si sa distruga tara, sa cred, ca multi altii, ca din vina “rosilor” se duce totul de rapa. Astfel ca, in 2004, am votat cu incredere noul candidat, care parea ca doreste sa ofere ceva mai bun si, cel putin, sa opreasca ceea ce era deja rau. Mirarea cand am vazut ce se intampla de fapt, nu mi-a fost mare, vazand luptele politice oarecum din afara.

Am fost echidistant fata de toate formatiunile politice cat si de reprezentantii lor, pana in acest an, in ianuarie, cand “tatucul”, cum i se spune lui Nicolescu, a fost arestat preventiv si i s-a facut rau in tribunal.

Cazul Nicolescu, atunci ca si acum, nu are legatura cu justitia. Nu are legatura cu dreptatea, iar deturnarile de fonduri si alte capete de acuzare sunt, mai mult decat orice, pretexte. Nu-l simpatizez pe Nicolescu, in calitate de presedinte de consiliu judetean. A lasat Argesul in paragina. Avem cele mai proaste drumuri din tara, in statistici chiar mai proaste si decat drumurile din zonele inundate din Moldova. Fiecare firma care a vrut sa construiasca ceva in judetul asta a trebuit, spun unele guri, sa “cotizeze” catre Nicolescu si cei apropiati lui. Si-a promovat oameni care dupa mine sunt de o moralitate si pregatire indoielnica, in functii cheie ale PSD Arges si ale consiliului judetean.

Omul Nicolescu, fara a-l cunoaste mai mult decat din spusele celor apropiati (profesional si mai putin personal), este de exceptie. De la faptul ca se tine de cuvant, fie ca a promis ceva bun fie ca a amenintat cu ceva rau, se tine. A reusit sa stranga si mai ales ca conduca un nucleu in PSD judetean, sa-l mentina, indiferent de mijloace si, de ce nu, de sacrificii – ale sale sau ale celorlalti. Lucrul care a primat a fost, pare-se, eficienta, si a mers. Conteaza ca a mers. Tocmai de asta Argesul poate fi considerat, inca, un judet “rosu”. Tocmai de asta, Argesul a devenit principalul camp de bataie unde se confrunta actuala putere si “vechea garda”, daca imi este permis sa spun astfel.

Faptul ca Nicolescu a facut sau nu a facut faptele de care este acuzat, trebuie stabilit de justitie, si trebuie sa plateasca, indiferent cine este si ce functie detine. Faptul ca in conditiile in care sanatatea sa este cum este – mai mult nu este – si este supus voit, sistematic, stil picatura chinezeasca, unor lovituri menite a-l scoate, pare-se, nu numai de pe scena politica, ci de pe “scena lumii”, este execrabil. Faptul ca medicii din Arges incercau sa-l tina aici, ca directorul serviciului de ambulanta Arges a spus, in ianuarie, ca nu este asa grav – pentru ca, ajuns la cardiologie in Bucuresti, sa aiba nevoie de operatii pe cord - , ca dupa ce se mai “intremeaza” si linisteste putin, procurorii DNA il trimit in judecata, imi pare un razboi stupid al puterii cu un om suficient de intelept incat sa stie ca vremea lui a trecut si sa plece daca i se cere direct, cu argumente mai mult decat solide – Nicolescu nu “pica” la orice.

Se va reedita episodul din ianuarie? La tribunal, in cazul in care afectiunile pe care le are se vor face din nou simtite, va fi un razboi stupid al declaratiilor si intre “il lasam – nu-l lasam” sa beneicieze de asistenta medicala sau de judecare in libertate? Vor iesi iarasi PDS-istii in strada demonstrand impotriva a ceva ce nu pot controla sau influenta, va face iarasi Ponta declaratii care, facute de cineva de la PSD tineret, ar fi pe departe de trecut cu vederea, insa ce nu-i pot fi trecute cu vederea unui procuror? Va face iarasi Maria Dinu urat impotriva jurnalistilor, pentru ca “seful” e in starea in care este iar cei care vor sa relateze sunt “pedelisti imputiti”? Intr-un asemenea scenariu, nu poate fi bine nimanui.

Mai mult, in razboiul inutil, la nivel local, intre Mircea Andrei si Constantin Nicolescu, cei care pierd sunt locuitorii din Arges.

In ideea inceputului lde articol: nu cred ca e un regim mai rau decat cel actual. Poate viitorul…

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu