Indemn. De la mine, pentru mine

Pentru ca poti distruge intr-o clipa ce ai contruit in ani, stai deoparte. Pentru ca ai nevoie de caldura si uman, imbratiseaza lumea. Viseaza si mergi mai departe, cum ti s-a spus pe un peron de gara. Fugi. Uita. Pentru ca suferi dupa ce lovesti, retrage-te. Fii bun. Nu cu ei, ci cu tine. Incet, vei fi si cu ei. Traieste pana maine si re-incepe sa fii tu. Doar pana maine, nu-ti fa planuri lungi; doar daca te amagesti singur poti fi dezamagit. Cand doare, ramai acolo si simte durerea pana dispare; ca un cub de gheata strans in palma pana amortesti. Ca o mana uitata in flacari pana te intrebi daca este a ta. Nu incepe, daca nu ai terminat. Nu termina doar pentru ca ai vrea sa incepi altceva. Nu "a fost rau", a fost cum ai facut sau cum ai lasat sa fie. Nu "va fi bine", va fi cum faci sa fie. Nu stii cum va fi. Traieste aici si acum, dorind, fara a te proiecta intr-un viitor incert. Fii tu, nu fii ce se doreste de la tine. Fa-i sa te doreasca pe tine, nu sa devii ceea ce isi doresc ei. Surprinde. Daca se sperie si pleaca, lasa-i sa plece. Ofera, fara a cere. In adancuri, tu stii, ei banuiesc. Tu ramai, construiesti, separi, distrugi, alegi, traiesti. Comunicare, compatibilitate, comuniune, gand, gheare si final. "Mergi mai departe" - prin fiecare fibra, cu fiecare pas. Nu calca pe cadavre, ocoleste-le. 1, 2, tu. Tu cu tine, dupa tine trecutul, ramas. Conventii. Traiesti unde alegi, nu unde "trebuie". Fara "daca", fara "poate", fara ar fi fost". Doar "este" si "mergi ori crapa". Acum, doar mergi.

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu