Voi veni, dar nu eu

N-o sa te cred cand o sa-mi spui "noapte buna"
Singurul lucru pe care n-o sa-l cred va fi "buna"
Caci noapte e-n tine de mult
Voiai, ai incercat sa fie si-n mine noapte
M-ai prins, m-ai tras, cu soapte
Si fiere amarata-n sublim
De stransori, pasiune si cald
"Brate"
Era mantra noastra
Cu mine, desi nimeni asa nu-ti spunea,
Erai EA, pe frecvente de flori
Si petale, apoi valuri ce-au spart
Raceala din noi.
Cand ne-au mangaiat pe picioare
-Am crezut, am visat,
Ca din nou
Am primit ce mi-ai luat
Ce-ai tinut intre maini
Intre suflet si ochi
De cafea si amar.
Si mi-ai spus, tremurand in visare
Mi-ai spus ca e bine
Sa cred, ca n-a fost, ca va fi
Altceva, cu alti ochi
Alta umbra urcata pe cruci
De palate de os.
Am stiut - caci stiam -
Nu de-atunci erai tu,
Cea de smalt, cea de hoit,
De cenusa si spuma de val,
Nu de-atunci ai plecat
Ci demult, dintre vise si nori
Ce umbreau, picurand inspre rug
Sange alb, sange mort
De metal
De inel ce n-ai vrut
Sa-l primesti, chiar visand
La "cu tot si de tot"
Am plecat pe cand tu
Rasuceai - doar din nou -
Un pumnal, rasucind inspre nopti
Inspre luni, inspre maci,
Un cutit oferit si-ascutit
Chiar de mine, in orb,
Intre maini ce n-au plans,
Intre palme simtind fata ta,
Parul meu, viata mea, un gand
De iubire si cald,
Viitor sigur bland.
Am murit - iar - curat
Mai visez, ma mai frang
Dar nu "noi", nu "de tot"
Poate mort, voi simti si voi sti
Ca atunci, ca "de tot" nu e mult
Ca-i un semn
Si atat.

            "Intotdeauna nu e definit de durata, ci de intensitate" [FC]

SHARE

Felix Cuceanu

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Adauga comentariu